Pe un acoperiș înclinat, apa pleacă singură.
Pe o terasă, stă. De asta hidroizolația e o lucrare cu marjă de eroare mult mai mică decât o învelitoare obișnuită.
Cele mai multe probleme nu vin din membrana în sine, ci din trei locuri: pregătirea suportului, panta către scurgeri și racordurile la marginile și la elementele care ies din planul terasei. O membrană bună montată pe un suport prăfuit sau umed se dezlipește. O terasă fără pantă adună băltiri care lucrează la fiecare îngheț. Un racord la gura de scurgere executat superficial lasă apa să intre exact pe unde ar trebui să iasă.
Lucrăm hidroizolații pe terase noi și pe refaceri. La refaceri, decizia importantă e dacă stratul vechi se demontează sau se poate lucra peste el. O luăm după ce vedem ce e dedesubt și cât de umed e.
